Saturday, April 30, 2016

Sarbatori fericite!

Dragii mei prieteni si cititori,

Va doresc sa aveti parte de cele mai luminate si fericite sarbatori pascale, pe care sa le petreceti alaturi de cei pe care ii iubiti. Fie ca noaptea sfanta a Invierii sa va aduca lumina in casa, in suflete si in inimi, iar bunul iepuras sa va aduca bucurii nemarginite, sanatate si tot ce e mai bun pe lume.

Paste fericit!
 A voastra, Victoria West

Sunday, April 24, 2016

Cumparaturi recente

In articolul de astazi vom vorbi despre cumparaturi, si astazi as vrea sa va arat cateva din cumparaturile mele recente, produse de ingrijire, frumusete si accesorii.

De curand am fost la salonul spa Allure Body Bar situat in zona greaca a Toronto-lui, si v-am povestit mai multe despre aceasta vizita pentru o sedinta de epilare cu ceara in acest articol. In acea zi, cand am avut sedinta respectiva, am avut un pic de timp liber la dispozitie inainte sa ajung la Allure Body Bar, si l-am petrecut plimbandu-ma prin zona greaca. Am intrat prin magazinele locale de pe strada Danforth Avenue, unde era si salonul, si am cumparat cateva chestii – produse de frumusete si accesorii.
Doua perii de par, si un burete de baie. Periile de par pe care le aveam inainte s-au uzat si nu mai erau bune, asa ca le-am inlocuit. Mi-am luat doua, ca sa am una acasa si una la birou. Aceeasi poveste si cu buretele de baie – ala pe care il aveam in baie “s-a terminat” si trebuia inlocuit. :)
Alte doua “maruntisuri” utile prin casa – un set de clesti care pot fi folositi la produse de ingrijire si frumusete din baie, ambalate in tuburi. Cand podusul in tub aproape se termina (pasta de dinti, crema, fond de ten etc.), pui clestele la capatul tubului, si in felul acesta poti sa scoti si acel continut de la capat, pe care altfel e mai greu sa-l scoti. Si un obiect de birotica, o cutie pentru pixuri. Alex isi tine cariocile Crayola in aceasta cutie.
Crema de baie Dove cu alune si hibiscus. Inca nu am incercat-o, ca deocamdata mai am doua geluri de dus in baie (un Nivea si un Lush) si nu vreau sa le aglomerez, dar Dove-ul asta miroase foarte fain. :) Dintotdeauna mi-au placut produsele de ingrijire Dove, iar sapunurile si produsele pentru baie (in speta cremele pentru baie) sunt preferatele mele.

Ciorapi colanti capri bleu, i-am gasit si pe acestia intr-un magazin din zona greaca in acea zi, si i-am luat. O sa-i port la vara. Ultima oara am purtat stilul asta de ciorapi colanti capri acum cativa ani (am avut o pereche negri), sunt buni pentru fuste mai scurte, si nu pari asa despuiata daca ii combini cu fuste mini. Iar cealalta pereche de ciorapi negri e o pereche obisnuita, nimic iesit din comun; si sincer, i-am cumparat dintr-un magazin local de pe Danforth Avenue ca sa-i fac vanzare omului. Era un magazin din asta de cartier, vanzatorul de acolo era si proprietarul magazinului, genul de magazin mom and pop shop, si i-am cumparat ca sa sustin un business local. Conglomeratele astea internationale gen H&M si Zara si Walmart si Sears fac destui bani, dar este important sa sustinem si economia locala, cea de pe strada noastra, din comunitatea noastra, din orasul nostru. Altfel, inca n-am purtat ciorapii de la greci niciodata, inca sunt ambalati, dar o sa le vina si lor randul.
Mi-am luat si revista Fashion de curand, numarul de aprilie, ca n-am mai citit o revista print de luni de zile. Momentan nu sunt abonata la nicio revista de moda, si mi s-a facut dor sa citesc una. In ziua cand am cumparat-o, vroiam de fapt sa cumpar Flare, editia de aprilie, dar m-am oprit la vreo doua chioscuri si n-am gasit-o; se vanduse peste tot in intregime; asa ca pana la urma am cumparat Fashion, a doua revista mea preferata de moda fin Canada, prima fiind Flare, evident. Revista Fashion din aprilie 2016 are si un supliment creat in colaborare cu magazinul The Bay, unul din cele mai mari magazine de moda din Toronto.

Trec la produse de ingrijire si frumusete.
Sampon Head & Shoulders, doua balsamuri de par Garnier, rimel L’Oréal Telescopic. N-am mai folosit un sampon Head & Shoulders de ani de zile, si m-am gandit sa iau unul sa vad cum mai sunt aceste sampoane. Dar sincer nu m-a incantat, parul meu nu a fost fericit cu acest sampon, asa ca n-o sa mai iau.

Balsamurile Garnier sunt frecvente in baia mea, le cumpar des. Ultima perioada am folosit produse pentru ingrijirea parului Pantene (sampoane, balsamuri si masti de par, inca mai am o masca de par Pantene in baie), dar m-am plictisit de Pantene, si m-am hotarat sa revin la Garnier.

Rimelul L’Oréal Telescopic este un produs bun, l-am mai folosit acum cativa ani. De curand mi s-a terminat rimelul (un Clinique), si l-am luat pe acesta de la L’Oréal. Mi-a fost candva recomandat de o bloggerita ca fiind unul bun, si i-am urmat sfatul. Mi-a placut cand l-am incercat prima oara, asa ca acum am revenit la el.
Si pentru ca nu mi-a placut acel sampon Head & Shoulders, am revenit la vechea mea iubire, uleiul de argan. Am fost de curand la Winners, de unde imi place sa cumpar produse organice, naturale si aromaterapeutice, si mi-am luat acest sampon si balsam cu ulei de argan. Alta treaba! Si mi-am mai luat acest sapun lichid pentru maini cu arome marine. Cand e vorba de produse pentru spalat si pentru baie (sapunuri, geluri de dus, creme de baie, etc,), cele cu arome marine sunt preferatele mele. Samponul si balsamul cu ulei de argan sunt fabricate in Grecia, iar sapunul lichid cu seaweed este fabricat in Scotia.
Raman in acelasi registru, adica uleiul de argan. Avand in vedere ca samponul si balsamul cu ulei de argan pe care l-am luat de la Winners sunt in ambalaj mai mic, 200 ml fiecare, acum sunt pe cale sa se termine, asa ca am facut o alta vizita, la HomeSense de data aceasta, si mi-am luat inca un set de sampon si balsam cu ulei de argan, mai mari de data aceasta, 500 ml, ambele fabricate in Italia. Am folosit produse din aceasta gama si in trecut, si am fost foarte multumita de ele.
Cu ocazia unei alte vizite de-ale mele la HomeSense, mi-am luat aceasta crema de noapte cu levantica si acest deodorant, ambele produse organice. De curand mi s-a terminat crema de noapte pe care am folosit-o ultima oara, dar nu mi-am cumparat alta imediat, si in urmatoarea perioada am folosit crema mea de zi (o crema Nivea) si pe post de crema de noapte. Numai ca, dupa cateva zile in care am folosit acea crema Nivea atat dimineata cat si seara, mi-am dat seama ca aceasta nu face nimic pentru tenul meu daca o folosesc pe post de crema de noapte. Dimineata cand ma trezeam, vedeam in oglinda din baie ca am tenul tern, fara nicio luminozitate, parea ca tenul meu isi pierde elasticitatea, etc. Asa ca mi-am facut timp sa ajung la HomeSense, pentru ca apreciez produsele de ingrijire naturale, organice si aromaterapeutice care sunt disponibile acolo, si mi-am luat aceasta crema de noapte. Mi-am luat si acest deodorant solid, ca m-am plictisit de alea din comert. Ultima oara foloseam un deodorant stick Dove si voiam sa il mai schimb, asa ca l-am luat pe acesta de la HomeSense.
Alte produse de ingrijire si frumusete – servetele umede pentru uz general, servetele umede pentru incaltaminte si geci de piele, crema BB Garnier. Am sa va spun doar cateva cuvinte despre crema BB de la Garnier – sunt convinsa ca va este familiar acest produs. Eu il folosesc de ani de zile, prima oara l-am descoperit in 2012 sau 2013 sa fie, nu mai tin minte exact, atunci cand cremele BB au inceput sa cucereasca piata cosmeticelor. E un produs foarte bun, acopera bine, si sunt foarte multumita cum isi face treaba, asa ca i-am fost fidela toti acesti ani.
Pe astea doua le-am cumparat ca sa le folosesc la birou – servetele umede pentru uz general si gel desinfectant pentru maini cu mandarine.
Si in final, aceste doua gentute pentru uz cosmetic Yves Rocher, si acest mini-parfum Hugo Boss Hugo Woman, dar nu le-am cumparat, ci le-am primit cadou de la o colega de serviciu. Colega respectiva m-a rasfatat de-a lungul anilor cat am lucrat impreuna, si i-a facut placere sa-mi faca multe cadouri. Anul trecut de exemplu, cand a revenit dintr-o vacanta in Italia, mi-a facut cadou o poseta neagra de seara, si o pereche de sosete stil ballerina. De data aceasta mi-a dat aceste doua genti pentru cosmetice Yves Rocher, ca a zis ca nu ii vor folosi, si a preferat sa mi le dea mie. Iar parfumul, stia ca am deja un parfum Hugo Boss Hugo Woman in varianta normala, 50 ml, stia ca e un parfum care imi place, iar ei nu i se potrivea (mi-a zis ca acest parfum nu face nimic pentru ea), si mi l-a dat mie. De fiecare data i-am acceptat cadourile cu drag. Daca i-a facut placere sa mi le dea, eu nu le-am respins. 

Si atat pentru azi.
Va doresc o saptamana cat mai reusita!

Photo credit: Victoria West

Saturday, April 23, 2016

How to Pull off the Boyfriend T-Shirt Look

I like to dress outside the box, and one of the ways I do that is by letting myself inspired by the right side of my walk-in closet, that is my husband’s wardrobe. In one of my previous stories I shared how I pulled off the Boyfriend Shirt look, and today I am going to show you how I wore the Boyfriend T-Shirt look.

I have some bad news to share, my mom passed last month. I was sad all this time, I am still mourning, and I have been wearing black ever since my mom was gone. I wore black both at work and during the weekends for all of this time, until I feel ready to get back to color. When I started wearing all black because of my mourning, I pulled together all my black clothes that I have in my wardrobe – dresses, skirts, tops, blouses, shirts, pants, blazers, cardigans, boleros. This way, I could also do an inventory of my black wardrobe, and so I discovered that it’s quite numerous. I mean, among my black inventory, there are 6 skirts, 5 blazers, 3 dresses, 3 cardigans, to mention a few. My only excuse to have all of these is that all of them are in different styles, as well as different fabrics. 

Now that it has been more than 40 days since my mom passed, I am transitioning from black to color by wearing grey, so these days I wear grey, all shades of grey, all grey clothes that I have in my wardrobe – dresses, skirts, tops, blouses, shirts, blazers, pants, the same as with the black ones. And so I could do another inventory, the grey clothes this time, and I discovered that they are in just a little bit lesser number than the black ones. Before doing this kind of inventory, due to the fact that a dear one of mine left, I have never thought of how many black or grey clothes I have in my wardrobe, and it turned out to be a curious exercise, to do such an inventory.

During my black days, I also let myself inspired by my husband’s wardrobe, and I wore one of his black shirts to work, in a similar combination as the one that I was showing you in my story about the Boyfriend Shirt look. Just this time, it was all black – black shirt, black pants, black shoes, black purse.

And another time when I let myself inspired by my husband’s wardrobe was last weekend, when I tried on the Boyfriend T-Shirt look. I went out for a coffee with a friend, it was a beautiful day, and I wore a fully black outfit – black Boyfriend T-Shirt, black skirt, black shoes, black belt, black purse. I also wore a similar outfit at work once, a couple of weeks ago. The only color that I allowed myself with this outfit was via some accessories – the jewelry and the tights.
The secret to do it, that is to pull off the Boyfriend T-Shirt look, is to keep the outfit balanced – the T-shirt should be the only androgynous element, and the other pieces of the outfit should be feminine. When I selected this T-shirt from my husband's wardrobe, I chose the smallest one that I could find on his rack, that is an S. Some of his T-shirts are M, some L, but those would have looked baggy on me. The skirt that I wear in this photos is one of my favorites in my wardrobe, and I call it “the almost tutu skirt”, and that’s because it’s made of a fabric that would be normally used for tutu skirts, but it doesn’t have the frills of a tutu skirt, hence the almost tutu.

Another way to sweeten a Boyfriend T-Shirt look and to make it more feminine is via jewelry, specifically layered necklaces. Pile it up around your neck, and there is no chance you will look like a boy, even if you wear a boyfriend’s T-shirt. And indeed, my friend whom I spent that Saturday with didn’t even realize that the top I wore on that day was not an actual women’s top, but a men’s T-shirt. She complimented me on my outfit and she said that I looked fashionable.

The beaded grey and black necklace that I am wearing in this outfit, as well as the two bangles, one grey and one black, are made by ChewBeads, a jewelry maker from New York.
The founders of ChewBeads are Lisa and Eric Greenwald, team of husband and wife, who have two young children. At ChewBeads, it’s a family affair. The idea began in 2009 after their son Benjamin was born. Like most babies, he loved to put everything in his mouth and Lisa’s necklaces were a favorite. Like most moms, she didn’t feel comfortable letting him chew on them. Her main concerns were that they might break or have unwanted chemicals. As a veteran of the fashion industry, Lisa had an amazing collection of necklaces and bracelets. With those as her inspiration, she set out to create soft, non-toxic jewelry that was colorful, chic, and above all, safe. Hence, ChewBeads was born!

As Lisa and Eric’s family has grown, they have been inspired to create safe, non-toxic teethers and toys that babies and parents can enjoy and feel good about. The ChewBeads jewelry are 100% silicone products. They do not contain such chemical components like BPA, phthalates, lead, cadmium or metal. They are dishwasher safe, and soft on babies’ gums and emerging teeth.
In this outfit, I am wearing a ChewBeads necklace and two ChewBeads bangles, all of them made of silicone. My son is six now, and he doesn’t chew on my jewelry anymore, but when he was a baby, I would have loved to have such jewelry like ChewBeads, because he also chewed on everything he could lay his tiny hands on when he started teething. I remember, when Alex was a baby, that many times I chose not no wear any jewelry at all, just to avoid him to chew on it. If I had ChewBeads at that time, I know it would have been a nice jewelry for me to wear, and a safe something for my baby to chew on.

My outfit: 
T-Shirt – husband’s 
Skirt – Sears Tradition 
Sunglasses – Hugo Boss 
Belt – Walmart 
Purse – no name 
Tights – Legs Plus and Bra, Toronto 
Sandals – Pay Less Shoe Source 
Necklaces – ChewBeads, Walmart, no name 
Bangles – ChewBeads 

Photo credit: Victoria West

Saturday, April 16, 2016

Refashion -- Rochia mamei

Dragii mei prieteni, am o veste trista, mama s-a stins din viata acum 5 saptamani. A doua zi dupa ce am aflat vestea, am urcat in avion pentru dureroasa reuniune cu familia mea – tata, sora si rudele.

Mama a suferit de o boala de inima pe tot parcursul vietii, care in final a rapit-o de langa noi. Afectiunea de care a suferit se numeste “boala valvelor” in termeni laici, cand cele patru valve care transporta sange la si de la inima nu functioneaza in deplinatate. Cand a ajuns la varsta maturitatii, mama deja suferea de aceasta boala. Istoricul inimii ei cuprinde nenumarate sederi in spital de-a lungul anilor, doua interventii pe cord si un infarct. Cand a avut prima operatie pe cord, era mai tanara decat sunt eu acum. Cea de-a a doua interventie chirurgicala a avut loc anul trecut, la o diferenta de 30 de ani dupa prima. A avut un infarct acum 4 ani, din ghearele caruia a scapat cu mari eforturi din partea doctorilor. Iar cel de-al doilea infarct i-a fost fatal.

N-am mentionat nimic pe Facebook despre plecarea mamei, pentru ca nu m-am simtit in stare, pentru ca durerea din suflet era prea mare, si pentru ca am considerat ca Facebook nu este locul potrivit unde sa fac un asemenea anunt. Am vazut pe altii ca lasa mesaje pe perete atunci cand cineva drag ii paraseste, dar eu n-am simtit ca pot sa fac asta, si lumea sa dea like-uri, nu. Pentru mine Facebook-ul e o platforma pe care o folosesc ca sa-mi promovez scrisul, dar cand e vorba de evenimente personale atat de marcante, nu Facebook este locul unde vreau sa-mi plang amarul.

Am vorbit cu mama la telefon in ultima ei zi din viata, cu patru ore inainte ca inima sa-i bata pentru ultima oara. Nu se simtea bine, si am preferat sa nu o tin prea mult timp in telefon, ca sa o las sa se retraga si sa se odihneasca. Am vrut doar sa-i aud vocea si sa vad ce mai face. Iar cand am aflat vestea, in aceeasi seara, cateva ore mai tarziu, m-am gandit cu (nici nu stiu cum sa definesc acel sentiment pe care l-am avut), ce bine ca am vorbit cu ea azi, ce bine ca i-am auzit vocea, ce bine ca mi-a auzit vocea; daca n-as fi vorbit cu ea, m-as fi simtit vinovata pentru tot restul vietii.

In ziua cand s-a implinit o luna de la decesul ei, adica pe 6 aprilie, am avut o stare de neliniste toata ziua, iar gandul mi-a fost numai la ea. Eram la serviciu, incercam sa ma concentrez pe lucrul meu, si ma gandeam numai la mama. Am avut un atac de panica in acea zi, chiar in timp de lucram, cu simptome fizice pe care le-am resimtit cu intreaga mea fiinta. Am avut senzatia ca inima aproape ca e gata sa sara din piept... Atacul de panica pe care l-am avut a fost atat de intens si palpabil, incat l-am resimtit cu durere fizica in piept.

Parintii mei s-au casatorit in 1968. In doi ani ar fi implinit 50 de ani de casatorie si ar fi celebrat Nunta de Aur. De altfel, mama astepta cu emotie cei 50 de ani, si isi dorea sa aniverseze Nunta de Aur alaturi de barbatul care i-a fost partener de viata. Stiu ca parintii mei isi faceau planuri pentru marea lor aniversare... Din nefericire, nu au mai apucat. Este si durerea cea mai mare a tatei, pentru ca Domnul nu a mai lasat-o pe mama pe acest pamant inca doi ani, ca parintii mei sa celebreze cei 50 de ani pe care i-au petrecut impreuna.

Ziua mamei este in a doua jumatate a lunii mai, iar liliacul infloreste in aceeasi perioada a anului. Am un liliac in gradina din spatele casei mele, si acesta infloreste in fiecare an in preajma zilei de nastere a mamei. In fiecare an aduceam flori de liliac in casa, de ziua mamei mele; si astfel asociez liliacul cu ziua mamei. Tata vroia sa planteze lalele la mormantul mamei. I-am sugerat sa planteze un arbust de liliac, care in fiecare an va inflori de ziua mamei, in luna mai. Si in fiecare an, cand tata va merge la mormantul mamei de ziua ei, liliacul mamei va fi inflorit.

De cand a murit mama, n-am scris mai nimic, pentru ca nu m-am simtit inspirata. Au trecut saptamani, si in acest timp am publicat doar cateva randuri. Am aflat vestea tragica in seara de duminica din 6 martie, iar in acea dimineata programasem articolul de 8 Martie, care urma sa apara live pe blog in dimineata de 8 martie. Ma gandisem eu ca e o idee buna sa programez acel articol din timpul weekendului, pentru ca vroiam sa scriu acele cuvinte de 8 Martie, dar stiam ca voi fi fost ocupata in ziua de marti cand a picat 8 Martie anul acesta, si nu voi fi avut timp sa stau pe blog in decursul saptamanii. La ora la care a aparut articolul pe blog, eu eram in avion, traversam oceanul. Am mai deschis blogul de-abia cand m-am intors la Toronto, o saptamana mai tarziu. Un alt motiv pentru care n-am scris mai nimic in aceste 5 saptamani este ca disparitia mamei mi-a dat o stare de anxietate, iar anxietatea imi alunga inspiratia si nu ma simt in stare sa scriu nimic. Acum in sfarsit am curajul si puterea sa scriu despre plecarea mamei, pentru ca sper ca asternerea cuvintelor pe hartie sa-mi aduca purificare, ca sa pot merge mai departe. Sa las durerea in urma si sa merg mai departe. Inca port doliu; toate saptamanile acestea am purtat doar negru, atat la serviciu, cat si in afara programului de lucru. Iar cand voi inceta sa port negru, voi face o tranzitie de gri spre culoare.

In cele 7 zile pe care le-am petrecut alaturi de familia mea ca sa o conducem pe mama pe ultimul ei drum, ne-am cautat alinarea suferintei strangandu-ne in brate unii pe altii. Am plans, am suspinat, am comemorat, nu vom uita. Iar cand a venit timpul sa ma intorc la Toronto, am vrut sa pastrez ceva de la mama si sa aduc acel souvenir cu mine in valiza. Am adus cu mine cateva poze din albumele familiei noastre, si o fata de perna pentru o pernuta de décor pe care sa o instalez pe canapeaua mea din living.
Am vrut aceasta fata de perna de acasa pentru ca e confectionata dintr-o rochie a mamei pe care a purtat-o in anii ’70. Tin minte rochia in garderoba mamei de cand eram si eu copil. La vremea la care am cele mai devremi amintiri cu rochia verde cu palmieri a mamei, adica in anii ’80 (ca eu atunci am fost copil prescolar), mama nu mai purta rochia, ca nu ii mai venea, dar o pastra in garderoba, cred ca n-a lasat-o inima sa renunte la ea. In albumele familiei noastre exista o fotografie din circa 1975, cu mama, tata si sora mea mai mare care atunci era copil, iar eu inca nu ma nascusem. Mama purta aceasta rochie verde cu palmieri in acea fotografie de familie. Acum, dupa patru decenii de cand a purtat-o mama, rochia a devenit vintage, aproape un heirloom de garderoba. Dar si timpul care a trecut peste ea a afectat-o, si a facut-o nepurtabila; din eleganta de alta data nu i-a mai ramas decat imprimeul frumos. Cand ma uit la acest imprimeu, ma face sa ma gandesc la o seara furtunoasa din Florida.

Nepoata mea, care este studenta la design vestimentar, a reconditionat rochia intr-o fata de perna pentru o pernuta de canapea, si mi-a dat mie fata de perna, cand i-am spus ca vreau ceva de la mama ca sa iau cu mine la Toronto. Cand am vazut fata de perna, am explamat: “Oh! Rochia mamei!” Se pare ca si tata a avut aceeasi reactie, atunci cand a vazut creatia nepoatei pentru prima oara: “Oh! Rochia mamei!” Am adus cu drag fata de perna cu mine in valiza la Toronto, ca souvenir de la mama. Trebuia doar sa-i fac o perna, ca sa o imbrac in rochia mamei, si pe care sa o instalez pe canapeaua mea din living.

De curand am incheiat un curs de croitorie la Whitby (despre care o sa va spun mai multe in unul din articolele urmatoare), iar la acel curs am cusut o pereche de pantaloni de pijamale (mai multe si despre asta, in curand pe blog). Cand am terminat cursul si pantalonii de pijamale au fost gata, mi-au ramas bucati de material de la curs.
Dintr-o bucata din acest material m-am hotarat sa fac o perna pentru fata mea de perna din rochia mamei.
Am masurat cat de mare vroiam sa fie perna, si am taiat o bucata de material pentru cosul pernei.
Am pus colturile impreuna, si le-am fixat cu ace de siguranta, ca sa nu-mi fuga materialul de sub acul masinii atunci cand trag tivul pernei.
Dupa care am cusut cosul pernutei la masina. Una din laturi am cusut-o pe jumatate, iar cealalata jumatate am lasat-o deschisa, sa sa pot umple perna.
Dupa care am umplut perna cu scrapuri textile care mi-au ramas de la reconditionarile mele anterioare. Am folosit toate scrapurile carora nu prea puteam sa le gasesc o alta utilizare decat de umplutura, fie ca erau prea mici, fie ca materialul era prea uzat. Acum sacul meu de scrapuri e mult mai usor, ca am folosit multe din ele la perna. :) Prima oara am umplut perna prea tare, si era tare si grea; am aratat-o lui John si i-am cerut parerea, si John mi-a spus ca ar trebui sa fie mai moale. I-am mai scos din umplutura, cam un sfert, si am facut-o sa fie intr-o forma mult mai buna, mult mai “de perna”, dupa care am cusut acea deschizatura de mana. Iata cum mi-a iesit pernuta la final.
Si iat-o cu fata de perna din rochia mamei verde cu palmieri, care imi aduce aminte, nu-i asa, de o seara furtunoasa din Florida.
Pernuta mea va sta in living, pe canapeaua de piele. Mama e langa mine.
Mama e langa mine
Mama la 17 ani. A fost dintodeauna fotografia mea preferata cu mama.
Si iata cateva poze de familie, acum ca am rasfoit din nou albumele familiei mele. Sunt poze din anii '60, '70, '80, cand parintii mei erau tineri si noi eram copii.
Tata cand era student, anii '60
Nunta parintilor mei, 1968
Primii anii de casatorie ai parintilor mei
Eu la 3 ani
Eu la 5 ani
Photo credit: Victoria West